Încrâncenarea dezbaterii pe tema împrumutului de la FMI a făcut să-mi crească interesul pentru acest subiect. L-am ascultat pe preşedintele Băsescu şi i-am dat dreptate, apoi l-am ascultat pe Mircea Geoană, care îl contrazice pe preşedinte, şi lui i-am dat dreptate, a vorbit Emil Boc, normal că i-am dat dreptate. Or, dacă la toţi le-am dat, eu cu ce rămân? Cu abureala, bineînţeles. Toţi au atâta dreptate că m-au năucit complet, de nu mai înţeleg nimic. E bine sau nu e bine să ia România împrumut? Este Fondul Monetar Internaţional salvatorul naţiunii? Cine ne lămureşte?
Înainte era o vorba din armată: când n-ai ce face, cureţi puşca şi vorbeşti prostii. Acum, ea trebuie modificată, deoarece armata nu se mai face. Ca să nu stăm degeaba, acum mergem la televiziuni şi spunem prostii, cu avantajul că măcar aşa ne aude toată lumea. Analiştii de toate felurile, care împânzesc micul ecran, sunt ca maşina de ceaţă. Iar publicul, însetat de comentarii pertinente despre criză, se uită, cască gura şi schimbă iute canalul pe telenovela Regina sau pe OTV. Păi, ce să facă săracul public? Măcar acolo lucrurile sunt clare, sunt prostii, dar fără pretenţii de analiză.
