Modelul „Dozei zilnice recomandate” pare să aibă cele mai mari şanse de a deveni regulament unic european de etichetare a alimentelor. Acesta prevede stabilirea unei valori zilnice recomandate de calorii, pentru un adult cu activitate fizică moderată. În funcţie de acest criteriu, toate alimentele vor avea trecută pe etichetă, pe lângă informaţiile despre conţinutul de grăsimi, zaharuri şi sare, cât la sută din necesarul zilnic de calorii reprezintă porţia respectivă sau cât la sută din necesar reprezintă 100 grame din acel aliment. Astfel, pentru porţiile mai mici de 100 grame va fi trecut direct procentul aferent cantităţii respective, iar în cazul porţiilor mai mari de 100 grame vor fi trecute valorile pentru acest gramaj, urmând ca fiecare să calculeze în funcţie de cât consumă.
Standardul ar putea fi stabilit la 2.500 calorii pentru un bărbat şi 2.000 calorii pentru o femeie, însă multe voci susţin că metoda este ineficientă deoarece calculul se rezumă doar la valoarea energetică nu şi la conţinutul altor ingrediente. De exemplu, un aliment care acoperă 20 de procente din energia necesară unei zile ar putea avea un conţinut mare de zaharuri sau grăsimi, deci s-ar respecta limita generală, dar s-ar depăşi valorile recomandate pentru aceste ingrediente. De aceea, s-a hotărât ca în dreptul ingredientelor principale să fie trecut şi procentul din doza zilnică recomandată pentru acestea, valoari recomandate medical. România a adoptat deja un asemenea sistem, însă el este opţional şi a fost ales numai de câţiva jucători de pe piaţa alimentară, în a doua jumătate a anului trecut.
