Trăim în lumea marketingului. Important este cum ne văd ceilalţi. Pentru asta, e obligatoriu să dăm semne de inteligenţă proprie.
Am cunoscut un preot înglodat în datorii de pe urma restaurării bisericii. Disperat că nu poate plăti doar din mila enoriaşilor, vindea lumânări. Se dădeau foarte bine. Ba chiar stârnea supărarea vecinilor din alte parohii şi de pe la mânăstiri, unde-şi trimitea vânzătorii ambulanţi. Snopurile de câte cinci erau prinse într-o banderolă, având imprimată o albinuţă surâzătoare. Am văzut imaginea şi i-am spus: „Doar nu e ceară de albine?”
Iar el mi-a raspuns, zâmbind subţire: “Eee, sigur nu, dar miros frumos”. Aiurea! Albinuţa vindea lumânările. Iată un om care a descoperit că percepţia e mult mai importantă decât realitatea. Sunt sigur că nu a auzit vreodată de P.T. Barnum, după mine unul din părinţii publicităţii moderne, care acum vreo sută cincizeci de ani vindea conserve făcute dintr-un peşte alb pe a căror etichetă scria: „Somon alb.
